Traducere de Octavian Cocoş
Da; după gardul tău ce-l înfăşoară
aprilie-n verdeaţă, te trezeşte,
pom îngrădit, şi creanga-ţi aureşte
în cea lumină dulce şi solară!
Captiv eşti, însă simţi că e uşoară
singurătatea. Ziua ce mijeşte
e-o umbră-n tine, care gângureşte
în marele pustiu ce te-nconjoară.
Păsări şi vânt, cu-înaripată fire,
la tine vor veni la închisoare,
că-s libere şi-au multă vioiciune...
Pom solitar! – curata mea iubire! –
sunt sigur că în tine cerul mare
unit e cu a ta amărăciune.
vezi mai multe poezii de: Juan Ramón Jiménez
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.